Ceahlăul are un farmec aparte, dar iarna reușește să-l transforme într-un loc cu adevărat magic. Chiar dacă am urcat pe acest munte de nenumărate ori în ultimii ani, fiecare drumeție ne oferă ceva nou – o priveliște neașteptată, o liniște aparte sau o senzație de aventură ca la prima vizită.
Unul dintre traseele noastre preferate este cel care începe la Izvorul Muntelui și urcă spre Poiana Maicilor, urmând marcajul cu bandă roșie. Este locul unde facem prima pauză, admirăm natura și ne pregătim pentru drumul mai solicitant ce urmează.
De la Poiana Maicilor la Vârful Toaca
După o pauză bine-meritată, continuăm traseul spre Claile lui Miron. Urcarea devine mai solicitantă, dar răsplata vine imediat: panorama de la Claile lui Miron este spectaculoasă și ne oferă un prilej excelent să ne „tragem sufletul”.
Drumul trece apoi pe lângă un punct Salvamont și ne conduce spre zona de camping de lângă Cabana Dochia. De aici, priveliștea este de vis – vezi Lacul Bicaz, Vârful Toaca și cabana Dochia. După o urcare ușoară, ajungem la cabană, unde ne hidratăm și ne bucurăm de o masă delicioasă (drumețiile noastre sunt și despre mâncare bună!).
Din cabană, următorul nostru obiectiv este Vârful Toaca, celebru pentru scările ce „urcă în cer”. Drumul trece pe lângă stația meteo și ne provoacă cu peste 500 de trepte care, deși solicitante, fac parte din farmecul experienței. Ajunși în vârf, vântul rece de iarnă ne „răcorește” după efort, iar priveliștile ne taie respirația.
Coborârea: pe Jgheabul cu Hotar și Lutu Roșu
Coborârea începe pe lângă stația meteo, pe Jgheabul lui Stelea, și continuă pe marcajul triunghi albastru al Jgheabului cu Hotar. Traseul ne duce în drumul axial, iar de aici mai avem puțin până intrăm pe poteca Lutu Roșu, cel mai scurt traseu spre Vârful Toaca. Urmăm acest marcaj spre Izvorul Muntelui, unde se încheie aventura noastră.
Alternative de traseu pentru exploratori curioși
La ultima urcare spre Cabana Dochia, am schimbat puțin rutina și am ales un alt traseu din Poiana Maicilor: cruce albastră spre Poiana Văratec și apoi punct roșu spre Poiana Stănile. De acolo, am continuat pe drumul forestier, trecând pe lângă Schitul Stănile. Urcarea spre Curmătura Picioru Șchiop ne-a oferit priveliști superbe. Din platou am avut o vedere buna asupra munților Călimani și a crestei munților Rodnei.
Din Curmătura Picioru Șchiop, se poate ajunge și la Cascada Duruitoarea – un traseu spectaculos, deși are câteva porțiuni mai dificile aproape de cascadă.
Un munte mic cu diferențe mari de nivel
Deși nu este cel mai înalt munte, Ceahlăul te surprinde prin traseele sale provocatoare. Diferențele de nivel depășesc 1.000 de metri, iar peisajele sunt de-a dreptul fascinante. Fiecare potecă ascunde o poveste și o experiență unică, mai ales iarna, când totul pare desprins dintr-o poveste.
Dacă vreți să descoperiți magia Ceahlăului, vă încurajez să încercați unul dintre aceste trasee
Leave a Reply